Vitamina D este si un hormon. Aceasta se sintetizeaza in piele, din colesterol, sub actiunea razelor ultraviolete de tip B (cele cu lungime de unda de circa 300 nm, UVB), apoi este activata in ficat si rinichi.
Esentiala este cantitatea de Vitamina D3 25 (OH) din sange, deoarece majoritatea tesuturilor pot sa isi autoactiveze Vitamina D3 la forma sa mai activa de 1,25 (OH)2, printr-un proces autocrin.
Se cunoaste de mult importanta vitaminei D pentru sistemul osteo – articular, dar relativ recent au aparut informatii noi despre importanta acesteia si pentru sistemul imun (principalul factor de activare al macrofagelor este o proteina care se leaga de Vitamina D3).
Determinarea nivelului seric al vitaminei D pe scara din ce in ce mai larga a permis evidentierea unui deficit la majoritatea populatiei.
Cantitatea de vitamina D din organism depinde de aport si de expunerea la soare.
In Romania avem doar cinci luni pe an soare cu UVB, intre lunile mai si septembrie. La aceasta, se adauga evitarea expunerii la soare si schimbarea stilului de viata, care presupune mai multe activitati inauntru. Acestea, precum si scaderea sintezei de vitamina D cu varsta, ar putea sa fie principalele premize pentru procentul atat de mare de persoane cu deficit de vitamina D.
In urma analizarii a peste 200 de determinari de Vitamina D3 25 (OH), am constatat ca aproximativ 80% dintre pacienti aveau valori considerate sub nivelul optim (30ng/ml), iar 50% sub 20 ng/ml. Recent, am obtinut la un grup mic, de 10 tineri, intre 20 si 30 de ani, la toti, valori in jurul a 10 ng/ml.
Nivelul de Vitamina D sub 30 ng/ml favorizeaza osteoporoza, prin cresterea nivelului parathormonului si reprezinta un factor de risc si pentru implantele dentare.
Semne de deficit de Vitamina D3 sunt: senzatia de oboseala, durerile osteoraticulare si carceii. (La tineri frecvent este senzatia de oboseala, care se amelioreaza adesea dupa 2-3 saptamani de administrare a Vitaminei D).
Se estimeaza ca administrarea a 10000 UI de Vitamina D3, la o persoana de 70 kg, duce la o crestere cu 1 ng/ml.
Compensarea deficitului de vitamina D prin aport, a condus la diverse ameliorari la majoritatea pacientilor, de exemplu: au tonus mai bun, sunt mai calmi, au energie mai multa, au imunitate mai buna, (nu au racit sau raceala a trecut mai repede), s-au ameliorat sau au disparut durerile osteoarticulare si carceii, s-au redus sau au disparut episoadele de depresie si tulburarile de ritm cardiac.
La pacientii cu diabet, frecvent au scazut glicemiile si au trebuit ajustate in minus dozele de tratament.
Recunoasterea acestui deficit ar putea, cu costuri mici, sa amelioreze conditia biologica a persoanelor respective si foarte probabil sa si previna posibile probleme de sanatate ulterioare (inclusiv boli autoimune si cancere).
Din punct de vedere al afectiunilor oftalmologice, este foarte probabil ca vitamina D, prin efectul antiproliferativ, sa ajute in cazurile in care este utila folosirea substantelor care blocheaza factorul de crestere al endoteliului vascular, respectiv degenerescenta maculara legata de varsta, retinopatia diabetica sau ocluziile vasculare retiniene. Este posibil sa ajute si la incetinirea evolutiei miopiei la copii.